parfumul lui se simte pe pielea mea.si invers.ma atrage.nu stiu cand va disparea aceasta pasiune "morbida" pe care o avem.uneori ma bucur ca face parte din viata mea.ca e acel ceva special,nebun.in preajma lui ma pot purta cum vreau.pot fi copilaroasa.ii place.alteori imi doresc sa nu ma mai caute.
destinul mi'a aratat ca inca nu suntem pregatiti sa punem punct.el e acea doza de nebunie din viata mea.e drogul meu cel mai de pret.ii ador zambetul pervers.imi place senzatia privirii lui,asupra corpului meu dezbracat.ma atinge.ard.de dorinta.de nerabdare.de dor.
nu ma interseaza daca are pe altcineva.de ce?pentru ca atunci cand e cu mine e doar al meu.atunci nu se gandeste la alta,ci doar la mine: la cea din bratele lui.
ma bag in pat si ma gandesc la el.pielea inca miroase a parfumul lui.zambesc.
Te salut! Am revenit pe blog sub o alta forma. Imi era teama sa nu fi plecat si tu dupa blog. Imi era dor sa te citesc.
RăspundețiȘtergerebine ai revenit....n'am plecat...ma leaga prea multe de profilul asta....si mie imi era dor sa te citesc :)
ȘtergereMa bucur ca macar, ai clipe in care esti fericita :) Si eu ii simt mereu parfumul dupa ce plec de la el si.......ador pur si simplu, lucrul asta :) :*
Ștergeresilvia, macar de atat sa am parte...e drogul meu cel mai de pret..desi nu stie asta si nici nu va stii....va ramane undeva,in sufletul meu...sunt lucruri pe care nu i le pot spune...ma va crede slaba
Ștergere