luni, 29 iunie 2009

il visez

Telefonul suna tare pe melodia "Enjoy the silence" a celor de la Depeche Mode,montata de mine ca sunet de apel intr'o incercare ciudata de a ma face sa ma trezesc la realitate odata pentru totdeauna dupa aceea zi idioata.Recunosc printre aburii alcoolului numele lui Ruben pe ecranul luminat al Nokiei mele si raspund in dorinta idioata de a imi linisti vocea dinauntru.

-Alo,ce faci?,mormaii o voce la fel de inceata ca si a mea.Cum te simti?Te doare capul la fel de tare ca si pe mine?
-Da.Scurt si la obiect.

In fine dupa cateva minute de discutie reactiva despre faptele de cu o noapte in urma,moment in care simteam cum locurile goale de pe tabla mare de puzzle din capul meu se completau incet incet,inchid telefonul cu scopul ca peste cateva ore sa ne vedem in oras.

Putin mai treaza si mai stabila imi torn un pahar de vin rosu si ma avant pe mansarda cautand din priviri scurte si nerepezite pe cerul clar si curat ca lacrima,ca nu cumva sa ametesc si datorita caldurii,pescarusii aceia atat de blajini dar atat de enervanti in aceste momente.Sorbind incet si fara graba din paharul cu vin rosu si tragand insistent din tigara aprinsa cu cateva clipe in urma,un gand nedorit a aparut temator apoi cu mai multa constanta si coeziune in mintea mea;de fapt nu era un gand ci o amintire,dar nici o amintire nu era ci un chip,un chip ce'l puteam recunoaste dintre un milion de chipuri in Times Square in noaptea de revelion desi acum se prezenta in mintea mea sters si indepartat;orice as fi putut crede era chipul lui ce ma inebunise luni la rand;era chipul lui atat de serios in anumite privinte si atat de jucaus atunci cand zambea si era fericit;cat de mult iubeam acel chip,chiar daca trecusera atatea luni de atunci,din acea zi trista a despartirii noastre;cat de mult iubeam ochii aceia mari si patrunzatori;cat de mult iubeam fiecare trasatura si fiecare metamorfoza a realitatii de pe acel chip;il iubeam pentru ca era perfect si pentru prima oara in viata o persoana ma placea pentru ce eram;il iubeam pentru prima noapte impreuna si pentru cele care urmasera;ii iubeam personalitatea dubla;cat de mult il iubeam,acum mai mult ca niciodata desi trebuia sa'l uit pentru ca nu ma iubise asa cum il iubisem eu.

Din punctul meu de vedere viata este facuta din momente ce iti taie rasuflarea si din rascruci de drumuri la care existenta noastra puerila si atat de insignifianta sta putin si se gandeste sa o ia ca apoi sa porneasca in tromba pe una dintre ele;soarta tampita a unora dintre noi face ca intotdeauna existenta sa o ia pe directia gresita.A mea asa facuse!Gresise drumul si pe undeva in timpul in care fusesem impreuna,existenta asta ce ma cuprindea,gresi intoarcerea ca un sofer incepator.

De ce imi adusesem aminte de el desi trecusera aproape 7 luni de cand ne despartisem?! nu puteam intelege;abandonasem orice urma de comunicare cu el si taiasem toate canalele de corespondenta,din dorinta mea,in incercare de'al uita si de a sterge cu buretele toate acele luni de placere si de iubire a mea pentru el.Il iubisem si il iubeam pur si fara ocolisuri,fara jocuri idioate,fara indiferenta si cu cea mai completa gama de sentimente.

Stateam la balconul terasei mele si asteptam ca ceva sa se intample;ceva care sa ma trezeasca din visul asta dureros despre si cu EL.Telefonul suna din nou alarmant si vesela raspund la telefon;raspund fara a controla din priviri numele apelantului pe ecran:"Buna!" spuse vocea de la capatul celalalt.Era el si ma simteam prinsa;imaginea lui infailibila imi invadase toate simturile cu timp in urma iar acum cand ma chinuiam din rasputeri sa il alung din mintea mea tocmai al lui telefon mi'l apelase pe al meu."Buna" bajgaii a spune printre inghititurile de vin si printre fumul gros de tigara.

5 comentarii:

  1. Parca-mi place mai mult cu scrii acum :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. asa sunt eu acum..putin treaza si putin stabila:D

    RăspundețiȘtergere
  3. cred ca toti trecem prin aceste lucruri, si este normal sa fie asa:)

    RăspundețiȘtergere
  4. îmi amintește de "Noaptea de sanziene" a lui Eliade

    RăspundețiȘtergere