luni, 31 august 2009

dialog

-vorbeste'mi despre el.
-ce sa'ti spun?
-orice.stiu ca'ti face bine.se vede ca inca il iubesti desi a trecut atata timp.
-probabil.
-cum era el?
-femecator.avea ceva aparte.ceva special.pentru mine era perfect.era cel langa care ma vedeam,cel pentru care as fi facut orice.
-il mai iubesti?
-da.desi a trecut mult timp.
-ai mai iubit pe cineva de atunci?
-nu.din pacate nu.
-cati ani au trecut de atunci?
-15 ani.
-ti'e dor de el?ii simti lipsa?
-enorm.
-daca l'ai avea acum in fata ta ce i'ai spune?
-nimic.l'as privi si l'as saruta.
-de ce nu'l cauti?ii stii adresa,numarul de telefon,adresa firmei.
-mi'as face mai mult rau si n'are rost sa'l caut.iubeste pe altcineva.
-iti pare rau?
-ce sa'mi para rau?
-ca o iubeste pe ea.pe sotia lui si nu pe tine.
-as fi ipocrita sa spun ca nu'mi pare rau ca nu ma iubeste pe mine,dar asta inseamna ca a vazut la ea ce eu nu aveam.l'am avut.a fost al meu atunci,candva.dar asa a fost sa fie.de ce ma privesti asa?
-te admir.
-pentru?
-pentru felul cum esti.ca nu arati ca te doare.ca desi il iubesti te'ai dat la o parte.
-trenul meu plecase din gara.era timpul sa fie al ei.stiu,uneori nu vorbesc foarte clar.cei care ma asculta nu ma inteleg intotdeauna.si nu ma admira ca n'ai de ce.
-de ce spui asta?
-pai poate era mai bine sa ma admiri daca luptam pentru el,dar nu pentru ca m'am dat la o parte.e normal sa pleci cand vezi ca nu mai esti iubit.oricine face la fel.
-inteleg punctul tau de vedere.l'ai mai vazut de atunci?
-da.o singura data.am plecat pana sa ma vada.
-te asteptai sa'l vezi?
-nu.dar mi'a parut bine.am simtit dupa atata timp cum e sa fi fericit;am zambit iar si mi'am vazut de drum.a fost frumos.oricum sunt fericita ca a facut parte din viata mea.
-regreti ceva?
-adica?din relatia cu el sau asa in general?
-ambele.
-da.e dreptul meu sa regret.e viata mea.am acest drept.regret ca nu am avut puterea sa'l fac sa ma iubeasca.atat.
-au mai fost barbati in viata ta de atunci?
-normal.
-si?
-nimic.au fost speciali,aveau ceva dar nu incat sa'mi ia mintile.unii m'au iubit,m'au cerut de sotie.puteam sa accept,dar am preferat sa raman singura.nu mi'e frica de singuratate.m'am obisnuit cu ea.m'am obisnuit sa vin acasa si sa gasesc apartamentul gol.
-ii mai tii minte culoarea ochilor sau felul cum zambea?
-da.tin minte tot.absolut tot.culoare ochilor.forma degetelor.felul cum tinea tigara si cum tragea din ea.felul cum zambea.cum ma privea.le retraiesc in fiecare moment.sunt amintiri.frumoase,dar dureroase in acelasi timp.dar imi fac bine.
-de ce?de ce zici ca'ti fac bine cand eu te vad plangand?
-pentru ca e vorba de el.barbatul pe care l'am iubit.cel pe care nu l'am uitat.cel care m'a invatat sa iubesc.sa traiesc.sa ma daruiesc.am fost a lui asa cum n'am mai reusit sa fiu a altuia.
-imi pare rau.
-n'ai de ce.fiecare are povestea lui.asta este a mea.atunci am cunoscut fericirea.atunci am facut cunostinta cu ea.si odata cu plecarea lui m'a uitat.n'a mai fost prezenta in viata mea.
-ai fi vrut ceva deosebit de la el?
-da.un copil.un suflet.
-mi'a parut bine sa stau de vorba cu tine.
-si mie

6 comentarii:

  1. uneori iubirea inseamna si acrificiu:)
    i

    RăspundețiȘtergere
  2. @luna.amara-te vreau mai optimista

    RăspundețiȘtergere
  3. Urmaresc de ceva timp blogul tau. Povestile tale sunt triste. Dar ascund emotii, sentimente, sacrificii pe care nu le poate trai oricine.
    Nu e prea fericita perspectiva din acest dialog...

    O noapte frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Decat sa plangi in timp, mai bine plangi o singura data pentru toate amintirile respective. Viata nu e usoara, dar invatam din orice. Va fi bine :)

    RăspundețiȘtergere